Obligațiile firmei după suspendare și activitățile permise în această perioadă

Cuprins:

• Ce înseamnă suspendarea unei firme?
• Bilanțul anual și raportările semestriale
• Depunerea declarațiilor fiscale
• Salariații în perioada de suspendare activitate firmă
• Taxa pe valoarea adăugată (TVA)
• Microîntreprinderile
• Ce activități poate desfășura o firmă în perioada de suspendare?
• Ce nu poate face o firmă suspendată?

Suspendarea unei firme implică încetarea temporară a activităților economice desfășurate de către aceasta, fără a desființa efectiv compania. Aceasta poate fi realizată pentru o perioadă de maximum 3 ani, conform legislației din România. Motivele pot varia, de la scăderea cererii pentru produsele sau serviciile oferite, până la dificultăți financiare temporare sau chiar dorința de a reorganiza afacerea.

Chiar dacă activitatea firmei este suspendată, aceasta are în continuare obligația de a depune bilanțul contabil anual și, dacă este necesar, raportările semestriale. Aceste obligații contabile pentru SRL trebuie respectate conform legislației în vigoare, chiar și în absența activităților economice.

Fiecare firmă, indiferent de starea sa de activitate, trebuie să depună anual bilanțul contabil la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Acesta reflectă situația financiară a firmei la sfârșitul exercițiului financiar și trebuie transmis până la termenul limită stabilit, de regulă la 150 de zile de la încheierea anului financiar.

Chiar dacă firma nu a desfășurat nicio activitate pe durata anului respectiv, bilanțul va arăta acest lucru, printr-o cifră de afaceri de 0, însă va evidenția alte elemente financiare, cum ar fi activele și pasivele existente.

În funcție de dimensiunea și specificul firmei, anumite companii sunt obligate să depună și raportări semestriale, care oferă o imagine asupra situației financiare la jumătatea anului. Acestea trebuie depuse la ANAF  și în perioada suspendării, în termen de 60 de zile de la încheierea primului semestru, chiar și în cazul firmelor care nu au desfășurat activități economice.

Conform art. 101 alin. 4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, entitățile înregistrate la Registrul Comerțului care au înscrise mențiuni referitoare la inactivitatea temporară nu au obligația de a depune declarațiile fiscale pe toată durata acestei inactivități chiar dacă au datorii la bugetul de stat. Această exonerare de la depunerea declarațiilor fiscale intră în vigoare începând cu data de 1 a lunii următoare înscrierii oficiale a mențiunii de inactivitate temporară în Registrul Comerțului.

Firmele vor primi, fără a fi necesare alte demersuri, în SPV o decizie privind inactivitatea fiscală, la câteva zile după emiterea rezoluției de către ONRC, odată cu înregistrarea suspendării.

În perioada de suspendare a activității unei firme, situația salariaților este reglementată prin măsuri legale specifice, care trebuie respectate pentru a asigura conformitatea cu legislația muncii. Iată ce se întâmplă cu salariații în această perioadă:

Atunci când o firmă își suspendă activitatea, aceasta nu mai poate păstra statutul de angajator activ. Astfel, angajatorul are obligația de a înceta toate contractele individuale de muncă ale salariaților înainte de înregistrarea suspendării la Registrul Comerțului. Încetarea contractelor poate avea loc prin:

• Concediere pentru motive neimputabile salariaților (ex. desființarea locului de muncă din motive economice).
• Acordul părților sau demisia, în funcție de specificul relației de muncă.

Această încetare a contractelor trebuie făcută în conformitate cu prevederile Codului Muncii și trebuie raportată în termenul legal către Revisal (Registrul General de Evidență a Salariaților).

În funcție de modul în care contractele de muncă sunt încetate, salariații pot beneficia de anumite drepturi:

• Preaviz: În caz de concediere, salariații au dreptul la un termen de preaviz, conform prevederilor contractului de muncă sau legislației aplicabile.
• Compensații financiare: Dacă este stipulat în contractul colectiv de muncă sau în contractele individuale, angajații pot primi compensații financiare la încetarea activității.

Dacă contractele de muncă sunt încetate din motive ce nu țin de salariați (ex. reorganizare, suspendare activitate), aceștia au dreptul să solicite indemnizație de șomaj, conform legii. Condițiile de acordare a indemnizației de șomaj presupun o vechime minimă în muncă și respectarea anumitor proceduri.

Pe durata suspendării activității, firma nu poate desfășura activități comerciale și nu poate face angajări. Dacă firma dorește să reia activitatea la un moment dat, va trebui să facă noi angajări sau să încheie noi contracte de muncă după reluarea activității.

Chiar dacă firma își suspendă activitatea, aceasta trebuie să respecte în continuare drepturile salariaților, cum ar fi plata la zi a salariilor și a contribuțiilor sociale pentru perioada lucrată înainte de suspendare. Orice încălcare a drepturilor poate atrage consecințe legale.

La reluarea activității, firma poate reangaja personalul în baza unor noi contracte de muncă. Deși vechii salariați pot fi reangajați, aceștia nu au o obligație legală de a reveni la firma respectivă, iar angajatorul nu este obligat să îi reangajeze pe toți.

Firmele plătitoare de TVA din România sau cele care dețin un cod de TVA intracomunitar vor deveni neplătitoare de TVA în momentul în care li se va anula înregistrarea în scopuri de TVA. Aceasta înseamnă că ele nu vor mai avea dreptul să desfășoare operațiuni intracomunitare, cum ar fi achizițiile sau livrările de bunuri și servicii în cadrul Uniunii Europene, fără a fi supuse taxării la frontieră. În acest sens, vor primi o decizie separată de la autoritățile fiscale, prin care li se va comunica anularea codului de TVA și implicit faptul că certificatul de înregistrare în scopuri de TVA nu mai este valabil și nu mai poate fi utilizat pentru nicio activitate fiscală.

Atenție. Firmele plătitoare de TVA care își suspendă activitatea au obligația de a depune ultimul decont de TVA cel târziu până pe data de 25 a lunii următoare suspendării.

Este important de subliniat că această anulare a codului de TVA poate avea implicații asupra relațiilor comerciale, întrucât firma nu va mai fi considerată un contribuabil înregistrat pentru TVA și, prin urmare, nu va mai beneficia de drepturi precum deducerea TVA-ului aferent achizițiilor sau de tratamentul aplicabil operațiunilor intracomunitare.

După ce firma își reia activitatea sau îndeplinește din nou condițiile pentru a fi plătitoare de TVA, va trebui să depună o cerere la autoritățile fiscale pentru a se reinregistra în scopuri de TVA. Această cerere va trebui să fie însoțită de documentele justificative necesare, iar în urma aprobării, compania va primi un nou cod de TVA, care îi va permite să reia activitățile supuse taxării.

O microîntreprindere care a fost în inactivitate temporară, înscrisă ca atare în Registrul Comerțului conform reglementărilor legale, își va menține statutul de plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor din momentul în care este înregistrată mențiunea de reluare a activității în Registrul Comerțului. Aceasta este condiționată de faptul că, la momentul reluării activității, microîntreprinderea îndeplinește cerințele specificate la art. 47 alin. (1) lit. d), h) și i) din Codul Fiscal.

Conform acestor cerințe, microîntreprinderea trebuie să respecte, printre altele, următoarele:

• să nu desfășoare activități care sunt excluse de la aplicarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor (conform lit. d),
• are cel putin un salariat (conform lit. g).
• să nu depășească anumite plafoane de venituri și alte criterii economice stabilite prin legislația fiscală (conform lit. h),
• să nu realizeze venituri din consultanță și management în proporție de peste 20% din totalul veniturilor (conform lit. i).

În ceea ce privește condiția de la lit. g), aceasta trebuie îndeplinită în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data înregistrării mențiunii de reluare a activității în Registrul Comerțului. Această prevedere poate viza, de exemplu, cerințe legate de structura acționariatului sau de activitatea economică a microîntreprinderii, în funcție de normele în vigoare.

Astfel, odată reluată activitatea și respectate toate condițiile menționate, microîntreprinderea va continua să fie supusă regimului fiscal aplicabil veniturilor obținute, conform prevederilor din legislația fiscală aplicabilă microîntreprinderilor.

Chiar dacă activitatea principală a firmei este suspendată, există anumite activități permise în această perioadă:

1. Gestionarea obligațiilor administrative și fiscale: În primul rând, firma poate desfășura activități administrative minime necesare pentru a-și îndeplini obligațiile legale, cum ar fi depunerea declarațiilor fiscale și alte documente obligatorii.
2. Recuperarea creanțelor: Firma poate continua să încaseze creanțele de la clienți și să achite datoriile către furnizori. Acest lucru este permis pentru a evita acumularea de datorii și pentru a asigura lichiditatea necesară în cazul reluării activității.
3. Reorganizarea internă: În timpul suspendării, compania poate să-și reorganizeze structura internă, să reevalueze strategia de afaceri sau să implementeze modificări care să contribuie la eficientizarea activității la momentul reluării acesteia. Aceasta poate include activități de planificare și pregătire pentru redeschidere.
4. Continuarea activităților pasive: Dacă firma are activități care nu necesită desfășurarea efectivă de operațiuni comerciale, precum închirierea de bunuri imobile sau încasarea de dividende din alte investiții, acestea pot continua fără probleme.
5. Închiderea firmelor inactive: Dacă se constată că firma nu mai poate deveni viabilă, perioada de suspendare poate fi utilizată pentru a evalua și pregăti procedurile necesare pentru lichidare sau dizolvare.

În perioada de suspendare, firma nu poate desfășura activități comerciale sau economice, cum ar fi:

• Emiterea de facturi pentru vânzarea de produse sau servicii.
• Încheierea de noi contracte comerciale.
• Angajarea de personal pentru a desfășura activități economice.

Concluzie

Suspendarea unei firme nu înseamnă lipsa totală a obligațiilor. Deși activitatea economică este temporar întreruptă, există obligații fiscale și administrative pe care compania trebuie să le respecte. În același timp, firmele pot desfășura anumite activități administrative, de recuperare de creanțe sau de reorganizare, fără a încălca reglementările în vigoare. Pentru a evita orice complicații legale, este esențial să urmați procedurile corecte și să respectați obligațiile impuse de lege.

Această perioadă poate fi una de tranziție și reorganizare, iar o strategie corectă poate asigura un nou început solid pentru firmă, odată ce suspendarea este ridicată.