CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

  1. Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor care utilizează la locul de muncă echipamente de muncă, definite potrivit art. 2.
  2. Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se completează cu prevederile specifice cuprinse în prezenta hotărâre.

Art. 2

În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

  1. echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă;
  2. utilizarea echipamentului de muncă - orice activitate referitoare la echipamentul de muncă, cum ar fi pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea, întreţinerea, inclusiv curăţarea lui;
  3. zonă periculoasă - orice zonă din interiorul şi/sau din jurul echipamentului de muncă în care prezenţa unui lucrător expus îl supune pe acesta unui risc pentru sănătatea şi securitatea sa;
  4. lucrător expus - orice lucrător aflat integral sau parţial într-o zonă periculoasă;
  5. operator - lucrătorul/lucrătorii însărcinat/însărcinaţi cu utilizarea echipamentului de muncă.

CAPITOLUL II: Obligaţiile angajatorului

SECŢIUNEA 1: Obligaţii generale. Reguli referitoare la echipamentele de muncă

Art. 3

  1. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
  2. La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul este obligat să acorde o atenţie deosebită tuturor condiţiilor de muncă, caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în special la locurile de muncă din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, şi/sau riscurilor care sunt susceptibile să apară la utilizarea echipamentelor de muncă.
  3. În situaţia în care nu este posibil să se asigure că echipamentele de muncă sunt utilizate fără niciun risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsuri corespunzătoare pentru reducerea riscurilor.

Art. 4

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este obligat să procure şi/sau să utilizeze:

  1. echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, care îndeplinesc:

(i)prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia comunitară aplicabilă;

(ii)cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, în cazul în care nu se aplică sau se aplică parţial reglementări tehnice române care transpun legislaţia comunitară;

  1. echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, care îndeplinesc cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.
  2. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata utilizării lor, echipamentele de muncă să fie menţinute, printr-o întreţinere adecvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b).
  3. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte, după consultarea partenerilor sociali şi luând în considerare legislaţia şi/sau practicile naţionale, modalităţile care să permită realizarea unui nivel de securitate corespunzător obiectivelor prevăzute în anexa nr. 2.

SECŢIUNEA 2: Verificarea echipamentelor de muncă

Art. 5

  1. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă a căror securitate depinde de condiţiile de instalare să fie supuse unei verificări iniţiale, după instalare şi înainte de prima punere în funcţiune şi unei verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei funcţionări a acestor echipamente de muncă.
  2. Pentru a garanta că cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi orice deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă, care sunt supuse unor influenţe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situaţii periculoase, să facă obiectul:
  3. unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări periodice efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale;
  4. unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de fiecare dată când s-au produs evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi modificări ale procesului de muncă, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
    1. Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate pe o perioadă de timp corespunzătoare, de exemplu, în funcţie de recomandările sau specificaţiile producătorului.
    2. Dacă echipamentele de muncă respective sunt utilizate în exteriorul întreprinderii, acestea trebuie să fie însoţite de o dovadă referitoare la realizările ultimei verificări.
    3. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte modalităţile de efectuare a acestor verificări.

SECŢIUNEA 3: Echipamente de muncă cu riscuri specifice. Ergonomia şi sănătatea la locul de muncă

Art. 6

Dacă utilizarea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc specific pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că:

  1. utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor însărcinaţi cu această atribuţie;
  2. pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi lucrători cu atribuţii în acest sens.

Art. 7

Postul de lucru şi poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului de muncă, precum şi principiile ergonomice trebuie să fie luate, în mod deosebit, în considerare de către angajator la aplicarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate.

SECŢIUNEA 4: Informarea lucrătorilor

Art. 8

Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 5-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de lucru referitoare la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă.

Art. 9

(1) Informaţiile şi fişele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind:

  1. condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă;
  2. situaţiile anormale previzibile;
  3. concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în urma utilizării echipamentelor de muncă

Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură cu riscurile la care sunt expuşi,echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum şi asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste modificări afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a locului lor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente.

Informaţiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor vizaţi.

SECŢIUNEA 5: Instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 10

Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 7-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca:

  1. lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiţi adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora;
  2. lucrătorii prevăzuţi la art. 6 lit. b) să fie instruiţi adecvat.

Art. 11

Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor se desfăşoară potrivit prevederilor secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.

CAPITOLUL III: Dispoziţii finale

Art. 12

Modificările de natură strict tehnică ale anexelor nr. 1 şi 2 sunt realizate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în funcţie de:

  1. adoptarea reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia comunitară în domeniul armonizării tehnice şi al standardizării referitoare la echipamentele de muncă; şi/sau
  2. progresele tehnice, de evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale ori de cunoştinţele din domeniul echipamentelor de muncă.

Art. 13

  1. Pentru întreprinderile mici şi mijlocii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili, dacă este necesar, modalităţile de aplicare a prevederilor pct. 4 din anexa nr. 2, care se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
  2. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei raportează Comisiei Europene la fiecare 5 ani cu privire la aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.

Art. 14

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 15

Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

Prezenta hotărâre transpune Directiva 89/655/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea echipamentului de muncă de către lucrători în muncă, amendată de directivele 95/63/CE şi 2001/45/CE, publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L nr. 393/1989, nr. 335/1995 şi nr. 195/2001. -****-

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează:

p. Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Mihai Constantin Şeitan, secretar de stat

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocănea, secretar de stat

ANEXA nr. 1: CERINŢELE MINIME pentru aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (ii) si lit. b) din hotărâre

  1. Dispoziţii generale
    1. Obligaţiile stabilite în prezenta anexă se aplică, ţinându-se seama de prevederile din hotărâre, şi în cazurile în care echipamentul de muncă prezintă riscuri.
    2. Cerinţele minime enunţate în continuare, în măsura în care ele se aplică la echipamentele de muncă în funcţiune, nu necesită obligatoriu aceleaşi măsuri ca şi cerinţele esenţiale referitoare la echipamentele de muncă noi.

2. Cerinţe minime generale aplicabile echipamentelor de muncă

2.1. Sistemele de comandă ale unui echipament de muncă, care afectează securitatea, trebuie să fie vizibile, uşor de identificat şi, dacă este necesar, să fie marcate corespunzător.

  1. Sistemele de comandă trebuie să fie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, cu excepţia anumitor sisteme de comandă, dacă este necesar, şi în aşa fel încât manevrarea lor să nu provoace riscuri suplimentare. Acestea nu trebuie să genereze riscuri ca urmare a unei manevre neintenţionate.
  2. Dacă este necesar, de la postul de comandă principal operatorul trebuie să aibă posibilitatea să se asigure că nu există persoane în zonele periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire trebuie să fie precedată automat de un sistem de siguranţă, cum ar fi un semnal de avertizare sonoră şi/sau vizuală. Lucrătorul expus trebuie să aibă timpul şi/sau mijloacele necesare pentru a evita rapid riscurile provocate de pornirea şi/sau oprirea echipamentului de muncă.
  3. Sistemele de comandă trebuie să fie sigure şi să fie alese ţinându-se cont de defecţiunile, perturbaţiile şi constrângerile previzibile în cadrul utilizării prevăzute.

2.2. Pornirea echipamentului de muncă nu trebuie să fie posibil să se realizeze decât numai printr-o acţiune voluntară asupra sistemului de comandă prevăzut în acest scop.

2.2.1. Exceptându-se cazurile în care repornirea sau modificarea nu prezintă niciun risc pentru lucrătorii expuşi, aceeaşi cerinţă se aplică şi pentru:

  1. repornirea echipamentului după o oprire, indiferent de cauza opririi;
  2. comanda unei modificări semnificative a condiţiilor de funcţionare (de exemplu, viteză, presiune etc).

2.2.2. Această cerinţă nu se aplică repornirii sau modificării condiţiilor de funcţionare rezultate din derularea unei secvenţe normale a unui ciclu automat.

2.3. Fiecare echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită oprirea completă a acestuia în condiţii de securitate.

  1. Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită, în funcţie de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului de muncă, fie numai parţial, de aşa manieră încât echipamentul de muncă să fie în stare de securitate.
  2. Comanda de oprire a echipamentului de muncă trebuie să aibă prioritate faţă de comenzile de pornire. Oprirea echipamentului de muncă sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizată, alimentarea cu energie a organelor de comandă respective trebuie să fie întreruptă.
  3. Dacă acest lucru este necesar şi în funcţie de pericolele pe care le prezintă echipamentul de muncă şi de timpii normali de oprire, un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgenţă.
  4. Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate căderilor sau proiectării de obiecte trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de securitate corespunzătoare. Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate degajărilor de gaze, vapori sau lichide ori emisiilor de pulberi trebuie să fie prevăzut cu dispozitive corespunzătoare de reţinere şi/sau de evacuare amplasate în apropierea surselor corespunzătoare de pericol.
  5. Echipamentele de muncă şi elementele lor componente trebuie, dacă este necesar pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, să fie stabilizate prin fixare ori prin alte mijloace.
  6. În cazul în care există riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de muncă, situaţie care ar putea prezenta pericole semnificative pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie luate măsuri de protecţie adecvate.

2.8. _

2.8.1. Dacă elementele mobile ale unui echipament de muncă prezintă riscuri de producere de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute cu protectori şi dispozitive de protecţie care să împiedice accesul în zonele periculoase sau să oprească mişcarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase.

2.8.2. Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie:

  1. să fie de construcţie robustă;
  2. să nu genereze riscuri suplimentare;
  3. să nu fie înlăturate cu uşurinţă sau făcute inoperante;
  4. să fie amplasate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă;
  5. să nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de muncă;
  6. să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea elementelor şi, de asemenea, pentru activităţile de întreţinere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizată şi, dacă este posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecţie.
    1. Zonele şi punctele de muncă sau cele de întreţinere a unui echipament de muncă trebuie să fie iluminate corespunzător, în funcţie de lucrările realizate.
    2. Părţile echipamentului de muncă expuse unor temperaturi înalte sau foarte scăzute trebuie, dacă este cazul, să fie protejate împotriva riscurilor de contact sau de apropiere a lucrătorilor de ele.
    3. Dispozitivele de avertizare ale echipamentului de muncă trebuie să fie uşor de perceput şi de înţeles şi lipsite de ambiguităţi.
    4. Un echipament de muncă poate să fie utilizat numai pentru operaţiunile şi în condiţiile pentru care a fost realizat.
    5. Operaţiile de întreţinere trebuie să poată să fie efectuate când echipamentul de muncă este oprit. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsuri de protecţie adecvate pentru executarea acestor operaţii sau pentru ca acestea să fie efectuate în afara zonelor periculoase. Pentru fiecare echipament de muncă care deţine un program de întreţinere, acesta trebuie să fie respectat şi ţinut la zi.
    6. Orice echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive uşor de identificat, destinate separării de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebuie să genereze riscuri pentru lucrătorii în cauză.
    7. Un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de avertizare şi semnalizare indispensabile pentru asigurarea securităţii lucrătorilor.
    8. Pentru efectuarea operaţiilor de producţie, reglare şi întreţinere a echipamentelor de muncă, lucrătorii trebuie să aibă acces şi să rămână în condiţii de securitate în toate zonele necesare.
    9. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor de incendiu sau de supraîncălzire a echipamentului de muncă ori de degajare de gaze, pulberi, lichide, vapori sau de alte substanţe produse de către echipamentul de muncă sau utilizate ori depozitate în acesta.
    10. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie a acestuia sau a substanţelor produse de acesta ori utilizate sau depozitate în echipamentul de muncă.
    11. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor expuşi riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau indirectă.
    12. Cerinţe minime suplimentare aplicabile echipamentelor de muncă specifice
      1. Cerinţe minime aplicabile echipamentelor de muncă mobile, cu sau fără autopropulsie

3.1.1. Echipamentele de muncă pe care este necesară prezenţa unui lucrător transportat sau a unor lucrători transportaţi trebuie să fie amenajate de aşa manieră încât să reducă riscurile pentru lucrător sau lucrători în timpul deplasării. În aceste riscuri trebuie să fie incluse riscurile de contact al lucrătorilor cu roţile sau şenilele ori de blocare de către acestea.

3.1.2. _

3.1.2.1. Atunci când blocarea accidentală a elementelor de transmisie a puterii între un echipament de muncă mobil şi accesoriile sale şi/sau remorci poate genera riscuri specifice, acest echipament de muncă trebuie să fie echipat sau amenajat de aşa manieră încât să împiedice blocarea elementelor de transmitere a puterii.

3.1.2.2. Atunci când blocarea nu poate să fie împiedicată, trebuie să fie luate toate măsurile posibile pentru a se evita consecinţele dăunătoare pentru lucrători.

3.1.3. Dacă elementele de transmitere a puterii între echipamentele de muncă mobile riscă să se îmbâcsească şi să se deterioreze prin contact cu solul, trebuie să fie prevăzute facilităţi pentru susţinerea acestora.

3.1.4. _

3.1.4.1. Echipamentele de muncă mobile pe care este necesară prezenţa unui lucrător transportat sau a unor lucrători transportaţi trebuie să limiteze, în condiţii de utilizare efectivă, riscurile care provin din schimbarea direcţiei sau răsturnarea echipamentului de muncă:

  1. fie printr-o structură de protecţie care să împiedice ca echipamentul de muncă să nu se răstoarne mai mult de un sfert de rotaţie;
  2. fie printr-o structură care să garanteze un spaţiu suficient în jurul lucrătorului transportat sau lucrătorilor transportaţi, dacă mişcarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotaţie;

c) fie prin orice alt dispozitiv cu efect echivalent.

3.1.4.2. Aceste structuri de protecţie pot face parte integrantă din echipamentul de muncă.

3.1.4.3. Aceste structuri de protecţie nu sunt necesare atunci când echipamentul de muncă este stabilizat în timpul utilizării sau atunci când schimbarea direcţiei ori răsturnarea echipamentului de muncă este imposibilă din proiectare.

3.1.4.4. Dacă există un risc ca un lucrător transportat, în momentul schimbării direcţiei sau răsturnării, să fie strivit între părţile echipamentului de muncă şi sol, trebuie să fie instalat un sistem de reţinere pentru lucrătorii transportaţi.

3.1.5. Autostivuitoarele cu furcă pe care sunt aşezaţi unul sau mai mulţi lucrători trebuie să fie amenajate sau echipate de aşa manieră încât să limiteze riscurile de răsturnare, de exemplu:

a) fie prin instalarea unei cabine pentru conducător;

  1. fie printr-o structură care să împiedice răsturnarea acestora;
  2. fie printr-o structură care să garanteze că, în cazul răsturnării acestora, rămâne un spaţiu suficient între sol şi anumite părţi ale autostivuitorului cu furcă pentru lucrătorii transportaţi;
  3. fie printr-o structură care să reţină lucrătorul sau lucrătorii pe scaunul de la postul de conducere de aşa manieră încât să împiedice ca acesta/aceştia să fie strivit/striviţi de părţi ale autostivuitorului care se răstoarnă.

3.1.6. Echipamentele de muncă mobile cu autopropulsare, a căror deplasare poate provoca riscuri pentru lucrători, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

  1. să fie prevăzute cu mijloace care să permită prevenirea unei porniri neautorizate;
  2. să fie prevăzute cu mijloace adecvate care să reducă consecinţele unei eventuale ciocniri în caz de mişcare simultană a mai multor echipamente de muncă care se deplasează pe şine;
  3. să fie prevăzute cu un dispozitiv de frânare şi de oprire; în măsura în care condiţiile de securitate o impun, în cazul defectării dispozitivului principal, un dispozitiv de urgenţă, acţionat prin comenzi uşor de manevrat sau prin sisteme automate, trebuie să permită frânarea şi oprirea;
  4. atunci când câmpul de vizibilitate directă a conducătorului este necorespunzător din punctul de vedere al securităţii, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive auxiliare adecvate, pentru îmbunătăţirea vizibilităţii;
  5. dacă sunt prevăzute pentru utilizare pe timpul nopţii sau în locuri întunecoase, acestea trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de iluminat, adaptat lucrării de efectuat şi care asigură o securitate suficientă pentru lucrători;
  6. dacă prezintă riscuri de incendiu - datorate acestora sau remorcilor şi/sau încărcăturii - susceptibile să pericliteze lucrătorii, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor, în cazul în care astfel de dispozitive nu sunt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare;
  7. dacă sunt telecomandate, acestea trebuie să se oprească automat atunci când ies din câmpul de acţiune al telecomenzii;
  8. dacă sunt telecomandate şi pot, în condiţii normale de utilizare, să lovească sau să blocheze lucrătorii, acestea trebuie să fie echipate cu dispozitive de protecţie împotriva acestor riscuri, în cazul în care nu există alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire.

3.2. Cerinţe minime aplicabile echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor

3.2.1. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor sunt instalate în mod permanent, rezistenţa şi stabilitatea acestora în timpul utilizării trebuie să fie asigurate ţinându-se seama mai ales de sarcinile care se vor ridica şi de solicitările produse în locurile de suspendare sau de fixare pe structuri.

3.2.2. _

  1. Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie să aibă marcate vizibil sarcina nominală şi, dacă este cazul, o plăcuţă pe care să fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare configuraţie a maşinii.
  2. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate de aşa manieră încât să permită identificarea caracteristicilor esenţiale pentru utilizarea sigură.
  3. Dacă echipamentul de muncă nu a fost destinat pentru ridicarea lucrătorilor şi dacă există posibilitatea unei asemenea confuzii, o semnalizare adecvată trebuie să fie marcată de manieră vizibilă.

3.2.3. Echipamentele de muncă instalate permanent trebuie să fie instalate de aşa manieră încât să reducă riscul ca sarcinile:

  1. să lovească lucrătorii;
  2. în mod neintenţionat, să se deplaseze periculos sau să cadă liber; sau
  3. să se desprindă neintenţionat.

3.2.4. _

3.2.4.1. Maşinile pentru ridicarea sau deplasarea lucrătorilor trebuie să fie adecvate:

  1. pentru a evita riscurile de cădere a cabinei, atunci când acestea există, cu ajutorul dispozitivelor adecvate;
  2. pentru a evita riscurile de cădere a utilizatorului în afara cabinei, atunci când acestea există;
  3. pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizatorului, în special printr-un contact întâmplător cu obiecte;
  4. pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocaţi în cabină în caz de accident şi a permite deblocarea acestora.

3.2.4.2. Dacă, din motive inerente datorate amplasamentului şi înălţimilor diferite, riscurile menţionate la pct. 3.2.4.1. lit. a) nu pot să fie evitate prin niciun dispozitiv de securitate, trebuie să fie instalat un cablu cu coeficient de securitate mărit, iar starea acestuia trebuie să fie verificată în fiecare zi de muncă.

3.3. Cerinţe minime aplicabile instalaţiilor şi echipamentelor de muncă electrice

3.3.1. Instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice trebuie să fie proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi exploatate astfel încât să asigure protecţia împotriva pericolelor generate de energia electrică, precum şi protecţia împotriva pericolelor datorate influenţelor externe.

3.3.1.1. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie prevăzute măsuri tehnice astfel încât:

  1. persoanele să fie protejate faţă de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea directă sau indirectă a părţilor aflate sub tensiune;
  2. să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să pericliteze viaţa ori sănătatea oamenilor;
  3. construcţia echipamentelor de muncă să fie adecvată mediului pentru a se evita producerea de incendii şi explozii;
  4. persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de echipamentul electric;
  5. izolaţia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile prevăzute.

3.3.1.2. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor datorate influenţei externe, echipamentele electrice trebuie:

  1. să satisfacă cerinţele referitoare la solicitările mecanice astfel încât să nu fie periclitaţi lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă;
  2. să nu fie influenţate de condiţiile de mediu, astfel încât să nu fie periclitaţi lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă;
  3. să nu pericliteze lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă, în condiţii previzibile de suprasarcină.

3.3.2. _

3.3.2.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri organizatorice.

3.3.2.2. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice:

  1. acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;
  2. închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;

c) îngrădiri;

  1. protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime de securitate;
  2. scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
  3. utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit;
  4. folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
  5. alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecţie;
  6. egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.

3.3.2.3. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri organizatorice:

a) executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.) trebuie să se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;

b) executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru;

  1. delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire);
  2. eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
  3. elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice;
  4. organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie împotriva atingerilor directe.

3.3.2.4. La instalaţiile, utilajele, echipamentele şi aparatele care utilizează energie electrică intervenţiile sunt permise numai în baza următoarelor forme de lucru:

a) autorizaţii de lucru scrise (AL);

  1. instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii (ITI - PM);
  2. atribuţii de serviciu (AS);
  3. dispoziţii verbale (DV);
  4. procese-verbale (PV);
  5. obligaţii de serviciu (OS);
  6. propria răspundere (PR).

3.3.3. _

3.3.3.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze şi să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice, fiind interzise înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de protecţie organizatorice. Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie aplicată o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.

3.3.3.2. Pentru protecţia împotriva atingerii indirecte trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice:

a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;

  1. legarea la pământ;
  2. legarea la nul de protecţie;
  3. izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare;
  4. izolarea amplasamentului;
  5. separarea de protecţie;
  6. egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor;
  7. deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;
  8. folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.

3.3.3.3. Este interzisă folosirea drept protecţie principală a măsurilor indicate la pct. 3.3.3.2 lit. e), g), h) şi i).

3.3.3.4. Fac excepţie instalaţiile electrice casnice, la care deconectarea automată la curenţi de defect poate constitui mijloc principal de protecţie, şi stâlpii liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, la care dirijarea distribuţiei potenţialelor constituie mijloc principal de protecţie.

3.3.4. La instalaţiile şi echipamentele electrice de înaltă tensiune, sistemul de protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze prin legarea la pământ de protecţie, care este măsură obligatorie, cumulat cu alte măsuri de protecţie.

3.3.5. _

3.3.5.1. Instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie să fie alese cu grad corespunzător de protecţie în funcţie de zonele cu atmosferă potenţial explozivă.

3.3.5.2. Zonarea trebuie să se efectueze de către proiectantul instalaţiilor şi echipamentelor electrice, la cererea beneficiarului.

3.3.6. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, valorile de calcul, precum şi limitele admise ale curenţilor prin corpul omului, ale impedanţei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere şi de pas şi ale tensiunilor de lucru trebuie să fie în conformitate cu regulile tehnice aplicabile.

3.3.7. Reţelele izolate faţă de pământ trebuie să fie prevăzute cu protecţie automată prin controlul rezistenţei de izolaţie, care să semnalizeze şi/sau să deconecteze în cazul punerii la pământ. Reţelele electrice din locurile de muncă cu risc de incendiu şi explozie, precum şi cele din depozitele de explozivi sau carburanţi trebuie prevăzute cu dispozitive care să asigure protecţia automată la curenţi de defect (PACD).

3.3.8. La instalaţiile de înaltă tensiune trebuie să fie prevăzute blocări mecanice sau electrice, astfel încât deschiderea carcaselor şi a îngrădirilor de protecţie să fie posibilă numai după scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric respectiv, iar manevrarea dispozitivului de blocare trebuie să poată fi făcută numai cu o sculă specială.

3.3.9. Pentru ca deservirea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi echipamentelor de muncă electrice să se poată efectua fără pericol, trebuie să se prevadă, încă din faza de proiectare, execuţie şi montaj, distanţe, spaţii şi/sau îngrădiri de protecţie în jurul acestora.

3.3.10. La maşinile şi instalaţiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din încăperile sau spaţiile de producţie neelectrice, se admit părţi active în construcţie deschisă, fără carcase închise, cu condiţia protejării împotriva atingerii sau apropierii de părţile active, prin amplasarea acestora la înălţimi suficient de mari faţă de căile de acces şi de circulaţie şi/sau prin prevederea de îngrădiri închise pe căile de acces.

3.3.11. Automacaralele care lucrează în apropierea liniilor electrice aeriene trebuie să fie echipate cu dispozitive de semnalizare a intrării braţului în zona de influenţă a acestora.

3.3.12. Echipamentul de muncă electric/instalaţia de clasa I de protecţie trebuie să aibă asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să fie prevăzut/prevăzută cu legături de protecţie pentru asigurarea protecţiei în caz de defect.

3.3.13. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice de clasa I de protecţie posibilitatea executării legăturilor de protecţie trebuie să se asigure astfel:

a)în cazul unui echipament electric/unei instalaţii fix/fixe, acesta/aceasta trebuie să fie prevăzut/prevăzută cu două borne de masă: una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică, pentru racordarea conductorului de protecţie din cablul de alimentare a echipamentului/instalaţiei, şi a doua bornă pe carcasa echipamentului/instalaţiei în exterior, pentru racordarea vizibilă la centura de legare la pământ sau la altă instalaţie de protecţie;

b)în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie să fie prevăzut cu un cablu de alimentare flexibil,

prevăzut cu o fişă (ştecher) cu contact de protecţie, sau echipamentul să fie prevăzut cu posibilitatea racordării unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecţie.

3.3.14. Echipamentul de muncă electric/instalaţia de clasa II de protecţie trebuie să aibă asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să fie prevăzut/prevăzută, din fabricaţie, cu o izolaţie suplimentară, dublă sau întărită.

3.3.15. Echipamentul de muncă electric/instalaţia de clasa III de protecţie trebuie să aibă asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea foarte joasă de alimentare.

3.3.16. _

3.3.16.1. Instalaţiile electrice în faza de experimentare trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute în reglementările şi regulile tehnice aplicabile pentru protecţia împotriva electrocutării sau a accidentelor tehnice.

3.3.16.2. Instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie verificate la recepţie, înainte de punerea în funcţiune şi apoi periodic în exploatare, precum şi după fiecare reparaţie sau modificare, fiind interzisă punerea sub tensiune a instalaţiei, utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la una dintre aceste verificări.

3.3.16.3. Instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice pot să fie recepţionate şi puse în funcţiune numai după ce s-a constatat că s-au respectat reglementările şi regulile tehnice aplicabile.

3.3.17. La instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice este interzis să se aducă modificări faţă de proiect în timpul exploatării, întreţinerii şi repunerii în funcţiune a acestora. În cazuri speciale, se admit modificări doar cu acordul proiectantului instalaţiilor şi echipamentelor de muncă electrice respective.

3.3.18. Mijloacele şi echipamentele electrice de protecţie trebuie să fie verificate, în conformitate cu prevederile reglementărilor şi regulilor tehnice aplicabile, înainte de utilizare, la punerea în funcţiune, după reparaţii sau modificări şi apoi periodic (în exploatare).

3.3.19. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalaţiei de clasa I de protecţie trebuie să se facă în următoarele condiţii:

a)să se execute şi să se verifice periodic legăturile de protecţie necesare pentru asigurarea protecţiei împotriva

electrocutării în cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere;

b)să se asigure şi să se verifice periodic deconectarea automată a echipamentului electric/instalaţiei sau sectorului defect şi dispariţia tensiunii periculoase de atingere;

c)să se verifice periodic ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată.

3.3.20. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalaţiei de clasa II de protecţie trebuie să se facă în următoarele condiţii:

a)să se verifice periodic ca izolaţia suplimentară a echipamentului electric/instalaţiei să nu fie deteriorată sau eliminată;

b)să se verifice periodic ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată.

3.3.21. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalaţiei de clasa III de protecţie trebuie să se facă în următoarele condiţii:

a)să se alimenteze echipamentul electric sau instalaţia la tensiunea foarte joasă pentru care au fost proiectate să funcţioneze;

b)sursa de tensiune trebuie să fie astfel construită încât să nu permită apariţia în circuitul de tensiune foarte joasă a unei tensiuni mai mari. Dacă se utilizează un transformator coborâtor, acesta trebuie să fie un transformator de separare (de siguranţă);

c)izolaţia circuitului de foarte joasă tensiune trebuie să fie de aşa natură încât să nu permită apariţia unei tensiuni mai mari din alte circuite, în circuitul de tensiune foarte joasă;

d)să se verifice periodic ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată.

3.3.22. _

3.3.22.1. În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de muncă electrice la care se execută lucrări cu scoaterea de sub tensiune, trebuie să fie scoase de sub tensiune următoarele elemente:

a)părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra;

b)părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o distanţă mai mică decât limita admisă la

care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în documentaţia tehnică specifică;

c)părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanţă mai mare decât limita admisă, dar care, datorită

lucrărilor care se execută în apropiere, trebuie scoase de sub tensiune.

3.3.22.2. În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară legarea la pământ şi în scurtcircuit a conductoarelor de fază, inclusiv pe conductorul de nul în cazul liniilor electrice aeriene, operaţie care trebuie să se execute imediat după verificarea lipsei de tensiune.

3.3.23. _

3.3.23.1. În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de muncă electrice la care se execută lucrări cu scoatere de sub tensiune sau fără scoatere de sub tensiune, trebuie să se utilizeze mijloace de protecţie electroizolante.

3.3.23.2. La lucrul în instalaţiile de joasă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante, care constituie singura măsură tehnică de protecţie, cumulate cu măsurile organizatorice.

3.3.23.3. La lucrul în instalaţiile de înaltă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante, cumulate cu alte mijloace de protecţie.

3.3.23.4. Lucrările fără scoatere de sub tensiune a instalaţiilor şi a echipamentelor electrice trebuie să fie executate de către personal autorizat pentru lucrul sub tensiune.

3.3.24. Instalaţiile sau locurile unde există sau se exploatează echipamente electrice trebuie să fie dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de protecţie:

a)mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia faţă de elementele aflate sub

tensiune sau faţă de pământ, respectiv prăjini electroizolante pentru acţionarea separatoarelor, manipularea indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu mânere electroizolante, covoare şi platforme electroizolante, mănuşi şi încălţăminte electroizolante etc.;

b)detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifică prezenţa sau lipsa tensiunii;

c)garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit;

d)panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri);

e)panouri de semnalizare.

3.3.25. Instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie exploatate, întreţinute, reglate, reparate şi puse sub tensiune numai de către personal calificat în meseria de electrician autorizat din punctul de vedere al securităţii muncii. Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în activităţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii trebuie să se realizeze, conform regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al securităţii muncii, pe bază de examen medical, psihologic şi test de verificare a cunoştinţelor profesionale, de securitate şi sănătate în muncă şi de acordare a primului ajutor.

ANEXA nr. 2: DISPOZIŢII referitoare la utilizarea echipamentelor de muncă prevăzute la art.4 alin. (3) din hotărâre

  1. Dispoziţii generale aplicabile tuturor echipamentelor de muncă
    1. Dispoziţiile din prezenta anexă se aplică în conformitate cu dispoziţiile din hotărâre şi atunci când există riscul corespunzător pentru echipamentul de muncă respectiv. Echipamentele de muncă trebuie să fie instalate, dispuse şi utilizate de aşa manieră încât să permită reducerea riscurilor pentru utilizatorii acestora şi pentru ceilalţi lucrători, de exemplu făcând astfel încât să existe spaţiu suficient între elementele mobile ale echipamentelor de muncă şi elementele fixe sau mobile din spaţiul de muncă şi ca toată energia ori substanţa utilizată sau produsă să poată să fie furnizată şi/sau evacuată de manieră sigură.
    2. Montarea şi demontarea echipamentelor de muncă trebuie să fie realizate de manieră sigură, în special prin respectarea instrucţiunilor furnizate de fabricant.
    3. Echipamentele de muncă care, în timpul utilizării, pot să fie expuse descărcărilor electrice trebuie să fie protejate prin dispozitive sau cu măsuri adecvate împotriva efectelor trăsnetului.
    4. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de muncă mobile, cu sau fără autopropulsie
      1. Conducerea echipamentelor de muncă autopropulsate este rezervată numai lucrătorilor care au fost instruiţi adecvat pentru conducerea sigură a acestora.
      2. Dacă un echipament de muncă este manevrat într-o zonă de muncă, trebuie să fie stabilite şi respectate reguli de circulaţie adecvate.
      3. Trebuie să fie luate măsuri organizatorice pentru a evita ca lucrătorii care se deplasează pe jos să nu se găsească în zona de operare a echipamentelor de muncă autopropulsate. Dacă prezenţa lucrătorilor care se deplasează pe jos este necesară pentru buna executare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a evita ca aceştia să fie accidentaţi de către echipamente.
      4. Transportul lucrătorilor pe echipamentele de muncă mobile acţionate mecanic nu este autorizat decât dacă au fost prevăzute amplasamente sigure în acest scop. Dacă lucrările trebuie să fie efectuate în timpul deplasării, viteza trebuie să fie adaptată, în funcţie de cât este necesar.
      5. Echipamentele de muncă mobile prevăzute cu un motor cu ardere internă nu trebuie să fie utilizate în zonele de muncă dacă nu este garantată o cantitate suficientă de aer, astfel încât să nu existe riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
      6. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor
        1. Observaţii generale

3.1.1. Echipamentele de muncă demontabile sau mobile folosite la ridicarea sarcinilor trebuie să fie utilizate de aşa manieră încât să garanteze stabilitatea echipamentului de muncă pe durata utilizării în toate condiţiile previzibile, luându-se în considerare natura solului.

3.1.2. _

3.1.2.1. Ridicarea lucrătorilor nu este permisă decât cu echipamente de muncă şi dispozitive prevăzute în acest scop.

3.1.2.2. Fără a se aduce atingere prevederilor art. 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, în mod excepţional, echipamentele neprevăzute pentru ridicarea lucrătorilor pot să fie utilizate în acest scop, cu condiţia să fie luate măsuri adecvate pentru a se asigura securitatea, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale care prevăd o supraveghere corespunzătoare.

3.1.2.3. În timpul prezenţei lucrătorilor pe echipamentul de muncă folosit pentru ridicarea sarcinilor, la postul de conducere trebuie să fie asigurată prezenţa permanentă. Lucrătorii care sunt ridicaţi trebuie să dispună de un mijloc de comunicare sigur. Trebuie să fie prevăzută evacuarea acestora în caz de pericol.

3.1.3. Doar dacă acest lucru nu este necesar pentru buna desfăşurare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri pentru ca lucrătorii să nu fie prezenţi sub sarcinile suspendate. Este interzisă deplasarea sarcinilor suspendate deasupra locurilor de muncă neprotejate în care lucrătorii sunt prezenţi în mod curent. În această eventualitate, dacă buna desfăşurare a lucrărilor nu poate fi asigurată în alt mod, trebuie să fie elaborate şi aplicate proceduri adecvate.

3.1.4. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie alese în funcţie de sarcinile care se manipulează, distanţele dintre punctele de prindere ale acestora, dispozitivele de prindere şi condiţiile atmosferice, ţinându-se seama de modul şi de configuraţia de legare. Ansamblurile dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate vizibil pentru a permite utilizatorului să le cunoască caracteristicile, atunci când acestea nu sunt demontate după utilizare.

3.1.5. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie depozitate de aşa manieră încât să se garanteze că acestea nu se vor deteriora sau degrada.

3.2. Echipamente de muncă folosite la ridicarea sarcinilor neghidate

3.2.1. Dacă două sau mai multe echipamente de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate sunt instalate sau montate la un loc de muncă astfel încât câmpul lor de acţiune se intersectează, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni ciocnirea între sarcini şi/sau între elemente ale echipamentelor de muncă.

3.2.2. În timpul utilizării unui echipament de muncă mobil folosit pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni bascularea, răsturnarea şi, dacă este cazul, deplasarea şi alunecarea acestuia. Trebuie să fie verificată executarea corespunzătoare a acestor măsuri.

3.2.3. Dacă operatorul unui echipament de muncă folosit la ridicarea sarcinilor neghidate nu poate observa întregul traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare care furnizează informaţiile necesare, atunci o persoană competentă trebuie să fie desemnată să comunice cu operatorul pentru a-l ghida şi trebuie să fie luate măsuri organizatorice pentru a se evita ciocnirile sarcinilor susceptibile să pună în pericol lucrătorii.

3.2.4. Lucrările trebuie să fie organizate de aşa manieră încât atunci când lucrătorul agaţă sau desprinde o sarcină cu mâna, aceste operaţii să poată fi efectuate în condiţii de securitate deplină, în special prin păstrarea de către acest lucrător a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului.

3.2.5. Toate operaţiunile de ridicare trebuie să fie planificate corect, supravegheate de o manieră adecvată şi efectuate astfel încât să protejeze securitatea lucrătorilor. În special, dacă o sarcină trebuie să fie ridicată simultan de două sau mai multe echipamente de muncă folosite la ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie să fie stabilită şi aplicată o procedură pentru a se asigura buna coordonare a operatorilor.

3.2.6. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot reţine sarcinile în cazul unei defectări parţiale sau totale a sistemului de alimentare cu energie, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se evita expunerea lucrătorilor la riscurile corespunzătoare. Sarcinile suspendate nu trebuie lăsate fără supraveghere, cu excepţia cazului în care accesul în zona periculoasă este împiedicat şi dacă sarcina a fost agăţată şi este menţinută în condiţii de securitate deplină.

3.2.7. Utilizarea în aer liber a echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie interzisă atunci când condiţiile meteorologice se deteriorează până la punctul în care se periclitează utilizarea în condiţii de securitate a acestora, expunând astfel lucrătorii la riscuri. Pentru a se evita riscurile pentru lucrători trebuie să fie luate măsuri adecvate de protecţie, destinate în special împiedicării răsturnării echipamentului de muncă. 4. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de muncă puse la dispoziţie pentru lucrări temporare la înălţime

4.1. Dispoziţii generale

4.1.1. _

4.1.1.1. Dacă, în aplicarea prevederilor art. 7 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi ale art. 3 din hotărâre, lucrările temporare la înălţime nu pot să fie executate de o manieră sigură şi în condiţii ergonomice adecvate de pe o suprafaţă adecvată, trebuie să fie alese cele mai potrivite echipamente de muncă pentru a se asigura şi a se menţine condiţii de muncă sigure. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor de protecţie colectivă în raport cu măsurile de protecţie individuală. Dimensionarea echipamentului de muncă trebuie să fie adaptată la natura lucrărilor care urmează să fie executate şi a constrângerilor previzibile şi să permită circulaţia fără pericol.

4.1.1.2. Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la înălţime trebuie să fie ales în funcţie de frecvenţa de circulaţie, de înălţimea la care trebuie să se ajungă şi de durata de utilizare. Alegerea făcută trebuie să permită evacuarea în caz de pericol iminent. Trecerea, într-un sens sau în altul, între mijlocul de acces şi platforme, planşee sau pasarele nu trebuie să creeze riscuri suplimentare de cădere.

4.1.2. Scările nu pot să fie utilizate ca posturi de lucru la înălţime decât în condiţiile în care sau ţinând cont de pct. 4.1.1 utilizarea altor echipamente de muncă mai sigure nu se justifică din cauza nivelului redus de risc şi din cauza fie a duratei scurte de utilizare, fie a caracteristicilor existente ale locului de muncă respectiv, care nu se pot modifica de către angajator.

4.1.3. Tehnicile de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor nu pot să fie utilizate decât în condiţiile în care, ţinând seama de evaluarea riscului, lucrarea în cauză poate să fie executată de o manieră sigură şi în care utilizarea unui alt echipament de muncă mai sigur nu este justificată. Ţinându-se cont de evaluarea riscului şi în special în funcţie de durata lucrărilor şi de constrângerile de natură ergonomică, trebuie să fie prevăzut un scaun dotat cu accesoriile corespunzătoare.

4.1.4. În funcţie de tipul de echipament de muncă selectat pe baza dispoziţiilor punctelor precedente, trebuie să fie luate măsurile adecvate de reducere a riscurilor pentru lucrători, inerente respectivului tip de echipament. Dacă este necesar trebuie să fie prevăzută instalarea dispozitivelor de protecţie împotriva căderilor. Aceste dispozitive trebuie să aibă o structură corespunzătoare şi să fie suficient de solide pentru a împiedica sau opri căderile de la înălţime şi a preveni, în măsura în care este posibil, rănirea corporală a lucrătorilor. Dispozitivele de protecţie colectivă pentru evitarea căderilor nu pot să fie întrerupte decât în punctele de acces ale unei schele sau ale unei scări.

4.1.5. Când executarea unei anumite lucrări necesită îndepărtarea temporară a unui dispozitiv de protecţie colectivă împotriva căderilor, trebuie să se ia măsuri de securitate compensatorii eficiente. Lucrarea nu poate să fie efectuată fără adoptarea prealabilă a acestor măsuri. Odată ce lucrarea respectivă este terminată, definitiv sau temporar, dispozitivele de protecţie colectivă trebuie să fie remontate pentru a se evita căderile.

4.1.6. Lucrările temporare la înălţime pot să fie efectuate numai atunci când condiţiile meteorologice nu periclitează securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

4.2. Dispoziţii specifice de utilizare a scărilor

4.2.1. Scările trebuie să fie amplasate de aşa manieră încât să se asigure stabilitatea lor în timpul utilizării. Scările portabile se sprijină pe un suport stabil, rezistent, de dimensiuni adecvate şi imobil, astfel încât treptele să rămână în poziţie orizontală. Scările suspendate sunt fixate de o manieră sigură şi, cu excepţia scărilor din frânghie, în aşa fel încât să nu poată fi deplasate şi să fie evitate orice mişcări de balans.

4.2.2. Alunecarea picioarelor scărilor portabile trebuie să fie împiedicată în timpul utilizării fie prin fixarea părţii superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin dispozitive antiderapante sau prin orice alte soluţii cu eficacitate echivalentă. Scările de acces trebuie să fie de o lungime suficientă, astfel încât acestea să se prelungească dincolo de nivelul de acces, cu excepţia cazului în care au fost luate alte măsuri pentru a se garanta o fixare sigură. Scările compuse din mai multe elemente asamblate, cum ar fi scările articulate sau scările culisante, trebuie să fie utilizate de aşa manieră încât imobilizarea diferitelor elemente unele în raport de altele să fie asigurată. Scările mobile trebuie să fie imobilizate înainte de urcarea pe acestea.

4.2.3. Scările trebuie să fie utilizate de aşa manieră încât să permită lucrătorilor să dispună, în orice moment, de o prindere cu mâna şi de un sprijin sigur. În special, dacă o greutate trebuie transportată manual pe scară, aceasta nu trebuie să împiedice menţinerea unei prinderi cu mâna sigure.

4.3. Dispoziţii specifice de utilizare a schelelor

4.3.1. Atunci când breviarul de calcul al schelei alese nu este disponibil sau când configuraţiile structurale avute în vedere nu sunt prevăzute de acesta, trebuie să fie realizat un calcul de rezistenţă şi de stabilitate, cu excepţia cazului în care schela este asamblată în conformitate cu o configuraţie standard general recunoscută.

4.3.2. În funcţie de complexitatea schelei alese, un plan de montare, de utilizare şi de demontare trebuie să fie întocmit de către o persoană competentă. Acest plan poate avea forma unui plan general, completat cu elemente referitoare la detaliile specifice ale schelei în cauză.

4.3.3. Elementele de sprijin ale unei schele trebuie să fie protejate împotriva pericolului de alunecare fie prin fixare pe suprafaţa de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu eficacitate echivalentă, iar suprafaţa de sprijin trebuie să aibă o capacitate portantă suficientă. Stabilitatea schelei trebuie să fie asigurată. Deplasarea inopinată a schelelor mobile în timpul lucrului la înălţime trebuie să fie prevenită prin intermediul dispozitivelor adecvate.

4.3.4. Dimensiunile, forma şi dispunerea planşeelor unei schele trebuie să fie adecvate naturii lucrării care urmează să fie executată şi adaptate la sarcinile ce urmează a fi suportate şi să permită lucrul şi circulaţia de o manieră sigură. Planşeele unei schele trebuie să fie montate de aşa manieră încât componentele să nu poată să se deplaseze în cazul unei utilizări normale. Niciun gol periculos nu trebuie să existe între componentele planşeelor şi dispozitivele verticale de protecţie colectivă împotriva căderii.

4.3.5. Atunci când anumite părţi ale unei schele nu sunt gata de întrebuinţare, ca de exemplu în timpul montării, demontării sau modificărilor, aceste părţi trebuie semnalizate cu ajutorul unor semnale de avertizare a pericolului general, în conformitate cu dispoziţiile naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE, şi trebuie delimitate în mod corespunzător prin obstacole fizice care să împiedice accesul în zona periculoasă.

4.3.6. _

4.3.6.1. Schelele nu pot să fie montate, demontate sau modificate substanţial decât sub supravegherea unei persoane competente şi de către lucrători care au fost instruiţi adecvat şi conform operaţiilor avute în vedere, care se referă la riscurile specifice în conformitate cu art. 10 din hotărâre, şi vizând în special:

  1. înţelegerea planului de montare, de demontare şi de modificare a schelei în cauză;
  2. securitatea în timpul montajului, al demontajului şi al modificării schelei în cauză;
  3. măsurile de prevenire a riscurilor de cădere a persoanelor sau a obiectelor;
  4. măsurile de securitate în cazul schimbării condiţiilor meteorologice care ar putea afecta negativ securitatea schelei în cauză;
  5. condiţiile în materie de sarcini admise;
  6. orice alt risc pe care operaţiile de montare, de demontare şi de modificare îl pot cuprinde.

4.3.6.2. Persoana care supraveghează şi lucrătorii implicaţi trebuie să aibă la dispoziţie planul de montare, de utilizare şi de demontare menţionat la pct. 4.3.2, în special orice instrucţiuni pe care le-ar putea cuprinde.

4.4. Dispoziţii specifice de utilizare a tehnicilor de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor

4.4.1. La utilizarea tehnicilor de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor trebuie respectate următoarele condiţii:

  1. sistemul trebuie să cuprindă cel puţin două frânghii ancorate separat, una constituind mijlocul de acces, de coborâre şi de sprijin (frânghia de lucru), iar cealaltă, mijlocul de asigurare (frânghia de securitate);
  2. lucrătorii trebuie să fie dotaţi cu o centură complexă adecvată, să o utilizeze şi să fie legaţi prin intermediul acesteia de frânghia de securitate;
  3. frânghia de lucru trebuie să fie prevăzută cu un mecanism de coborâre sau de urcare sigur şi să cuprindă un sistem autoblocant care să împiedice căderea utilizatorului în cazul în care acesta pierde controlul mişcărilor. Frânghia de securitate trebuie să fie echipată cu un dispozitiv mobil de oprire a căderii, care însoţeşte lucrătorul în timpul deplasării;
  4. uneltele şi celelalte accesorii pe care le utilizează un lucrător trebuie să fie legate de centura complexă sau de scaunul lucrătorului ori să fie ataşate printr-un alt mijloc adecvat;
  5. lucrul trebuie să fie corect organizat şi supravegheat, astfel încât lucrătorul să poată să primească imediat primul ajutor în caz de accident;
  6. lucrătorii în cauză trebuie, în conformitate cu art. 10 din hotărâre, să beneficieze de o instruire adecvată şi specifică operaţiilor avute în vedere, în special în privinţa procedurilor de salvare.

4.4.2. În condiţii excepţionale în care, ţinând cont de evaluarea riscurilor, utilizarea unei a doua frânghii ar conduce la un lucru mai periculos, poate fi permisă utilizarea unei singure frânghii în condiţiile în care au fost luate măsurile adecvate pentru asigurarea securităţii, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale.

Publicat în Monitorul Ocial cu numărul 815 din data de 3 octombrie 2006

Legislatie SSM

Problema pe care o au oamenii nu este ca tintesc prea sus si esueaza, ci ca tintesc prea jos si reusesc.” — Michelangelo Buonarroti